Quel che par
Tuta sta zénte che more
un poco a la volta
senza farse védar
dentro de le so case.
Tuti fora sta ben
par le strade;
e par che tuti gàbia da vivar sempre,
che nessun senta dentro el so fondo
la fadiga de star a sto mondo.
E quei che resta te varda
no par quel che te sî,
ma par quel che te fa
e quel che te par,
quei che resta te varda.
(E intanto tegnir dentro la voja
de morir e de vìvar.)
.
Védar: vedere
Gàbia: abbiano
Te sî: sei
Te par: tu sembri
Te varda: ti guardano
Voja: voglia
© Ernesto Calzavara, Poesie dialettali, introduzione di Andrea Zanzotto, Treviso, Canova, 2006
Poesia proposta da Paolo Steffan
Una replica a “I poeti della domenica #87: Ernesto Calzavara, Quel me par”
Semplice e intenso
"Mi piace""Mi piace"